Comuna Mileanca este situată în partea de nord a centrului teritorial al judeţului Botoşani, la o distanţă de 62 km de municipiul Botoşani, 30 km de municipiul Dorohoi, 18 km de oraşul Săveni şi 15 km de oraşul Darabani. Comuna se învecinează la nord cu comuna Conceşti, la est cu comunele Viişoara şi Coţuşca, la sud cu comunele Drăguşeni şi Ştiubieni, iar la vest cu comuna Havârna, şi are în componenţa sa patru sate: Mileanca, Codreni, Seliştea şi Scutari.
Cel mai probabil denumirea satului reşedinţă de comună Mileanca, este de origine ruteană , în limba ucraineană ,,milencaia" însemnând ,,frumuşica."
         Pe teritoriul de astăzi al comunei Mileanca au fost semnalate cel puţin două aşezări de tip Cucuteni, precum şi alte două aşezări din epoca bronzului (cultura ,,Noua") şi fierului (Hallstatt). Acestea însă nu spun nimic despre actualul sat Mileanca, ale cărui rădăcini pot fi urmărite doar din evul mediu, de prin sec. XV. Arheologic urmele unei aşezări medievale, precum şi ale cimitirului acesteia, au fost semnalate în apropierea barajului de acumulare construit în 1973 pe pârâul Podriga.
        Cel mai vechi document păstrat în care este menţionat satul Mileanca, datează din 4 aprilie 1622. Într-un alt document, din 12 iunie 1642, este amintit însă uricul de întăritură dat de Ştefan cel Mare, precum şi actele domneşti de la Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu, pierdute între timp. Avem astfel dovada documentară că satul exista încă din secolul XV, fiind chiar mai vechi decât domnia lui Ştefan cel Mare (actul său fiind unul de confirmare şi nu unul de danie sau de fundaţie).
Pe drumul dintre Mileanca şi Tătărăşeni numit cândva ,,Drumul Furilor" sau ,,Şleaul cel Mare" se află un lung şir de movile. La hotarul dintre Mileanca, Tătărăşeni şi Ştiubieni se află Movila lui Ştefan cel Mare, numită aşa în documentele mănăstirii Putna, proprietara Ştiubienilor.